Vacanţa s-a încheiat şi a început un nou semestru pentru studenţii de la ETTI Iaşi.  Acum pare istorie sesiunea,  însă nu de mult auzeam în stânga şi în dreapta studenţi  care se plângeau  că au prea mult de învăţat, că nu au înţeles una sau alta , că nu au timp să termine toată materia , că fac cea mai grea facultate posibilă ş.a.m.d. . În acest timp, la mii de kilometri  distanţă, existau studenţi care aveau şi ei sesiune, dar într-o limbă străină, într-o ţară străină, unde este considerabil mai greu. Şi poate vă puneţi întrebarea firească: cum s-au descurcat  ei să înţeleagă într-o altă limbă noţiuni pe care unii dintre noi nu le pricep nici în limba romană?  La întrebarea asta am încercat să îmi răspund şi eu şi am avut şansa să aflu ce mă interesa dintr-o discuţie cu un student care se afla în prezent în Germania, la Universitatea din Reutlingen, prin programul Erasmus. Masterand la ETTI Iaşi, Bogdan Ciobanu mi-a povestit într-un interviu cum  au fost anii studenţiei şi mai ales cum i se pare experienţa de a studia un an în Germania.

 

Marina :  Pentru cei care nu te cunosc, cum te-ai prezenta în câteva cuvinte?

Bogdan: Numele meu este Ciobanu Bogdan, student în anul II de master la specializarea PCVA şi absolvent al ETTI Iaşi.

M: De ce ai ales ETTI? De unde pasiunea pentru electronică?

B: Ca şi mulţi dintre studenţii din generaţia mea, foarte probabil e şi cazul studenţilor de astăzi, la terminarea liceului m-am confruntat cu problema alegerii unei facultăţii. Aş putea spune că ETTI (ETC pe atunci) a fost pe jumătate alegere şi pe jumătate inspiraţie pentru că pe atunci nu cunoşteam suficient de bine profilul, cursurile şi alte detalii. Ca opţiuni am avut AC şi ETC, ambele cu admitere pe atunci. Aş putea spune că ETC a fost alegerea câştigătoare pentru că una din pasiunile mele din liceu a fost calculatorul. Atât partea de hardware cât şi partea de reţele şi comunicaţii - Internet. Am venit în facultate cu multe întrebări despre cum funcţionează un calculator şi cum comunică  între ele calculatoarele.

M: Dacă ai putea da timpul înapoi, ai alege aceeaşi facultate?

B: Cred că da. Aş da din nou admitere la cele 2 facultăţi, AC şi ETC şi aş alege din nou ETC. Dacă e să mă privesc înainte şi după cei 4 ani din ciclul de licenţă aş spune că transformarea mea a fost una clar pozitivă. Facultatea de Electronică mi-a oferit mai mult decât câteva teancuri de cursuri scrise de mână sau printate. Experienţa mea din facultate m-a ajutat acum să păşesc mult mai pregătit şi cu mai multă încredere spre orice drum care mi se deschide în viaţă. Totodată, viaţa studenţească în ETTI e plină de oameni frumoşi şi de evenimente extrem de plăcute.

M: Care au fost cele mai frumoase momente din perioada studenţiei?  Dar cele mai puţin frumoase?

B: Mă faci să privesc cu nostalgie peste nişte ani despre care îmi place să cred că încă nu s-au terminat. O să încep cu cele mai puţin frumoase ca să închei într-o notă pozitivă ... Cele mai puţin frumoase au fost, probabil, undeva în anul I. Anul I a fost un şoc. Aş putea spune că liceul nu a reuşit să mă pregătească îndeajuns de bine pentru ceea ce avea să urmeze la facultate. Şi aici nu a fost neapărat problema bagajului de cunoştinţe ci a  obţinerii acelei înţelegeri sau îndeletniciri pentru a mă putea automotiva şi pentru a-mi putea crea nişte aşteptări reale de la examene şi viaţa studenţească. Probabil prima sesiune a fost mai puţin frumoasă dar până la urmă a avut un rol important de, să-i zicem, iniţiere şi de a mă aduce cu picioarele pe pământ.

Momentele frumoase sunt extrem de numeroase şi încep din primul an. Aş putea numi momente frumoase toate activităţile din cadrul organizaţiei studenţeşti L.S. ETC precum festivalurile studenţeşti FESTUDIS şi Studentiada , proiectele la care am participat împreună cu colegi din diferiţi ani de studiu, taberele studenţeşti cu numeroşi studenţi din toată ţara. La fel de frumoase sunt şi amintirile din viaţa de cămin din T6 şi apoi T17 şi ieşirile cu grupul pe lacul Ciric.

Frumoase au fost şi momentele în care am pus prima dată un generator în scurt la primele laboratoare de MCCP sau când am ars prima diodă în laboratorul de DE sau primul integrat în laboratorul de CID. Frumoase au fost şi momentele în care ne întâlneam la liga în sesiune pentru a învăţa sau la facultate în weekend pentru a termina proiectele de semestru. Probabil dacă aş sta să mă mai gândesc, mai găsesc încă pe atâtea momente frumoase.

M: Pentru că ai amintit de L.S.ETC, cum ţi s-a părut experienţa de membru în organizaţie?

B: A fi membru LS ETC e o recomandare pe care o  fac tuturor. Din punctul meu de vedere a fost o oportunitate foarte bună pentru a pune în practică o pasiune mai veche (Internet-design grafic) şi de a cunoaşte un grup mare de oameni noi şi interesanţi. În cadrul ligii am participat la organizarea câtorva proiecte împreună cu colegii şi am reuşit realizarea unui nou site şi a unei noi imagini vizuale a organizaţiei. Totodată, cu ajutorul organizaţiei am participat la traininguri de formare , precum trainingul ARACIS în urma căruia am devenit student evaluator participând la evaluarea a 4 universităţi din ţară. L.S. ETC oferă oricărui student posibilitatea de a se dezvolta social şi profesional într-un cadru extrem de plăcut.

M: Ai terminat specializarea de Microelectronică, Optoelectronică şi Nanotehnologii. De ce ai ales această specializare ? Ai fost mulţumit de alegerea făcută ?

B: Da, la sfârşitul anului II a trebuit să aleg una din cele 3 specializări. Îmi amintesc că am luat programa de învăţământ şi am studiat cursurile care se predau în anii III şi IV. M-a atras aceasta specializare deoarece e una relativ nouă cu multe elemente şi informaţii despre sistemele electronice şi microelectronice moderne. Pe atunci nu aveam suficiente informaţii despre această specializare însă mi-am dorit să le descopăr pe parcurs. În cei doi ani pe specializarea MON am urmat cursuri specifice proiectării circuitelor integrate analogice şi digitale şi am învăţat cu precădere despre tehnologia realizării circuitelor integrate. Acestea, împreună cu celelalte cursuri au făcut că domeniul Microelectronicii să-mi fie unul suficient de provocator şi interesant pentru a continua studiul şi în programul de master.

M:  Îmi poţi spune câte ceva despre proiectul tău de diplomă şi despre alte proiecte la care ai lucrat în timpul facultăţii?

B: Proiectul de diplomă a constat în proiectarea unui circuit integrat ce are ca funcţie refacerea semnalului de clock (Clock Recovery Circuit). Aceste circuite sunt foarte des folosite în sistemele de comunicaţii. Un exemplu este fibra optică unde, din punct de vedere economic, este mai avantajos să se transmită semnalul de date fără semnalul de sincronizare (clock) iar refacerea acestuia să se facă la recepţie din semnalul de date. Pe scurt, soluţia este un circuit PLL (Phase Lock Loop) alcătuit dintr-un comparator de fază, un convertor V/I, un filtru şi un VCO (Voltage controlled oscillator) ce generează un semnal periodic în fază şi cu frecvenţa egală cu semnalul de date de la intrare.

Un alt proiect la care am lucrat în anul III împreună cu doi colegi, Bogdan Bursuc şi Cătălin Topcea  a fost pentru concursul organizat de Continental Iaşi. Acesta a reprezentat realizarea unui dispozitiv de asistare a şoferului la condus prin detecţia mâinilor pe volan şi avertizarea acestuia în funcţie de condiţiile de mers.

Am mai lucrat la un proiect ce a constat în  realizarea unui aparat de zbor comandat la  distanţă bazat pe circuite FPGA în cadrul concursul Digilent. Din păcate, nu am reuşit finalizarea la timp a aparatului însă păstrăm acest proiect deschis şi sperăm că vom reuşi să-l finalizăm mai devreme sau mai târziu.

M: În prezent eşti masterand la ETTI şi studiezi în Germania , prin programul Erasmus . Ce te-a determinat să încerci această experienţă?

B: Ideea de a aplica pentru o bursă Erasmus mi-a venit în anul IV, atunci când o parte din colegii  mei îşi depuseseră  deja dosarele. Această  bursă mi s-a părut extrem de atractivă deoarece îţi oferă şansa de a studia la o universitate europeană pentru o perioadă relativ lungă de timp, unul sau chiar 2 semestre, cu posibilitatea de a echivala cursurile studiate acolo cu cele de la universitatea noastră. De asemenea, cred că domeniul electronicii este unul internaţional ce trece peste barierele lingvistice şi culturale. A ajunge să lucrezi în acest domeniu înseamnă să lucrezi direct cu oameni din diferite culturi şi zone geografice. Ca şi student găsesc această bursă o oportunitate foarte bună de a intra în contact cu studenţi, ingineri şi profesori noi, din ţări diferite şi de a experimenta studiul, lucrul şi viaţa la nivel internaţional şi multicultural.

M: Cum ţi se pare această experienţă? Cum decurge o zi din viaţa ta ca student în Germania şi cum ţi se pare viaţa studenţească acolo comparativ cu ce e în ţară?

B: Aceasta este bineînţeles o experienţă care merită. Şansa de a vizita locuri noi şi de a cunoaşte oameni noi face că viaţa mea studenţeasca să fie clar diferită de cea din ţara natală. Pe de altă parte, aş putea spune că se şi aseamănă destul de mult. Spre exemplu, o zi obişnuită la facultate începe dimineaţa în camera de cămin. Aici folosesc baia şi duşul comun de pe palier iar micul dejun îl iau de asemenea la bucătăria de pe palier. Pentru a merge la facultate trebuie să iau autobuzul 11 la ora 8:33 din staţia Hochschulen până în centru (Stadtmitte) unde am legătură cu autobuzul 3. La ora 9:06 ajung la facultate pentru că la 9:15 să încep primul curs de dimineaţă.În funcţie de orar, la amiază iau masa la facultate sau la cantina din apropiere. Aş putea spune că mâncarea aici are aproximativ acelaşi preţ ca cea de la noi. Spre exemplu, o masă la cantina ajunge în jur de 3,5 - 4 euro. Seara, de obicei în jurul orei 18 mă întorc la cămin unde îmi pregătesc singur cina ca şi colegii mei de palier din Germania, China, Spania, Bulgaria, Franţa, Afganistan şi SUA. Cursurile şi laboratoarele se ţin toate într-o clădire nouă, un centru pentru microelectronică realizat de către Universitatea din Stuttgart, Universitatea din Reutlingen şi compania Bosch. La sfârşit de săptămână, se organizează petreceri în clubul din campus sau ne organizăm pe Facebook pentru a merge în grup în localurile din oraş sau din oraşul învecinat (Tubingen). Sâmbătă se organizează de obicei cina cu specific în care studenţii prepara mâncare tradiţională. Aici am reuşit să gust din bucătăriile chinezeşti, spaniole, ruseşti, turceşti şi bineînţeles germane.

M: Ce sfaturi ai da celor care şi-ar dori să se înscrie în programul Erasmus? Care sunt avantajele şi dezavantajele?

B: În primul rând, acest program poate fi accesat de orice student. Cei care doresc, e bine să afle exact ce înseamnă aceasta bursă şi ce e nevoie pentru a o obţine, să urmărească afişierul sau site-ul facultăţii şi să-şi depună dosarul. Avantajele sunt evidente: ai ocazia de a vizita Europa relativ ieftin, de a experimenta studiul şi viaţa din altă ţară, de a-ţi îmbunătăţi sau a învăța o limbă străină,  de a te pregăti mai bine pentru carieră și de a-ți face noi prieteni .Un lucru interesant şi  curios este că ajungi să-ţi cunoşti mai bine țara.Ca şi dezavantaje, ar putea fi faptul că banii oferiţi prin această bursă e foarte posibil să nu acopere toate cheltuielile şi sunteţi nevoiţi să apelaţi la surse exterioare precum familie sau un job. O altă problemă ar putea apărea la echivalarea cursurilor în cazul în care programele de învăţământ diferă între universităţile partenere. Concluzionând, cu puţină atenţie aceasta bursă se transformă într-o experienţă extrem de plăcută şi folositoare.

M: Cum a fost sesiunea pentru tine? Cum ai reuşit să înţelegi  şi să înveţi materiile în limba germană?

B: RBZ (Robert Bosch Zentrum) este un program de master, rezultat al unui parteneriat între Universitatea din Reutlingen, Universitatea din Stuttgart şi compania Bosch. Acest program este unul foarte nou care a început anul trecut. În această vară (Iulie) va absolvi prima generaţie (4 semestre). Din cauza faptului că acest program de master este destul de nou, încă se fac modificări în programa de învăţământ. De exemplu, mi-am făcut dosarul Erasmus în Iunie iar în Septembrie, când am ajuns aici, a trebuit să îmi reorganizez lista de cursuri la care particip (learning agreement) după o nouă programa.
Spre deosebire de masterul de la noi unde avem aproximativ 4 examene în sesiune, aici am 6. Totodată, perioada de examinare este de doar o săptămână ceea ce face ca sesiunea să fie una deosebită cu un examen la 2 zile şi o zi cu 2 examene. Prin urmare, sesiunea este una destul de provocatoare atât pentru studenţii de aici cât în deosebi pentru studenţii internaţionali. Din fericire numărul mic de studenţi din RBZ face să există o relaţie foarte apropiată cu cadrele didactice. În felul acesta am beneficiat de înţelegerea şi sprijinul profesorilor pentru orice întrebare şi totodată posibilitatea de a da examenele în limba engleză. În felul acesta am putut depăşi mult mai uşor dificultăţile avute cu limba germană. 
 Deoarece cursurile (materiale şi prezentare) au fost în limba germană a trebuit să depun un efort destul de mare pentru a le înţelege. A trebuit să traduc în engleză sau romana toate cursurile şi materialele primite în limba germană şi apoi să învăţ. Aici m-au ajutat foarte mult colegii. Spre surprinderea mea, toţi studenţii (17 în semestrele II şi III) sunt foarte conştiincioşi şi serioşi şi am primit tot timpul răspunsuri la întrebările mele în legătură cu informaţiile din cursuri.

M:  Pentru cei care ar fi interesaţi să îţi calce pe urme, te rog să faci o scurtă comparaţie  între  sistemul de examinare  întâlnit acolo şi cel din ţară.

B: În acest semestru am avut 6 cursuri, un laborator şi un proiect de semestru. Examinările se fac prin examen clasic, teme acasă, lucrări de laborator şi prezentări (în cazul proiectului). În cazul laboratorului (IC-Design) am primit 3 teme practice ce aveau timp de rezolvare câte 3 săptămâni (3 laboratoare). Aici a trebuit să lucrăm individual şi să trimitem rezolvarea temei prin platforma online Moodle a universităţii (cea pe care o avem şi noi implementată). Tot pe această platformă am primit notă şi feedback-ul profesorului. În acest semestru am început lucrul la un proiect comun, un LDO ce va fi sponsorizat de Bosch pentru a fi implementat fizic pe wafer. În cadrul acestui proiect se doreşte să se lucreze după modelul proiectelor din companii. Suntem ca o echipă ce am primit specificaţiile proiectului şi un timetable iar de restul ne ocupăm noi. Ne-am ales un team leader, ne-am împărţit pe părţi mici din proiect, ne-am definit un orar şi deadline-uri şi în fiecare vineri ne întâlnim  pentru a face prezentări. Acest proiect se face sub îndrumarea a 3 profesori, fiecare fiind responsabil pe partea de proiect corespunzătoare disciplinei predate (design, layout, respectiv measurements). Evaluarea se face pe baza prezentărilor noastre (unde iau parte şi profesorii), pe baza discuţiilor şi a lucrului în laborator.

În cazul examinărilor există un sistem diferit de notare. Notele sunt de la 1 la 6, 1 fiind cea mai bună nota. În cazul fiecărui curs am primit de la început un cuprins cu toate temele pe care le vom studia iar pe sfârşit de semestru o listă cu subiectele pentru examen.

M: Cum ţi se pare piaţa muncii pentru specializarea ta? Ai reuşit să îţi găseşti un job în domeniu?

B: Înainte să aplic pentru această bursă am cochetat puţin cu job-urile de pe piaţa muncii de la noi. Din păcate numărul job-urile pe specializarea microelectronică este destul de mic şi cred că o şansă mai mare se găseşte în domenii conexe precum software sau testing. O dată cu aplicarea pentru bursă Erasmus am renunţat la căutarea unui job până la întoarcerea mea în ţară.

M: Ca absolvent de ETTI,  ce sfaturi ai da actualilor studenţi?

B: Mi-e greu şi nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi. Aş spune totuşi că un lucru foarte important este să înţelegi şi să îţi găseşti o motivaţie pentru tot ceea ce faci… Iar a urma o facultate trebuie să aibă un rost şi o motivaţie.

M: Ce planuri de viitor ai? Intenţionezi să te întorci în ţară sau să te stabileşti în străinătate?

B: Planurile mele de viitor trebuie să se intersecteze cu oportunităţile mele din viitor. În acest moment, viitorul apropiat este reprezentat de sesiunea din acest semestru în emoţiile căreia am intrat deja şi pe care sper să o depăşesc cu succes. Urmează să rămân aici şi în semestrul II pentru a realiza şi lucra pentru lucrarea de dizertaţie.Ca viitor puţin mai îndepărtat ar fi două posibilităţi: să am posibilitatea de a mă întoarce în Germania sau să rămân în România, în ambele cazuri cu un job sau un studiu de doctorat. În cazul în care voi avea ocazia de a-mi începe cariera aici, în Germania, bineînţeles că voi accepta. Consider că primii ani din cariera sunt foarte importanţi iar o experienţă în afara ţării mă poate ajuta destul de mult.